Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului – Crăciunul, continuă să fie în Maramureș o sărbătoare la care tradițiile și obiceiurile se păstrează cu mare sfințenie și astăzi, este locul în care se pot auzi glasurile coconilor și tinerilor, dar și ale celor bătrâni care vestesc Nașterea Domnului Isus, dar mai întâi de toate întrebarea ,,Slobodu-i a corinda?,,
Pentru maramureşeni, Crăciunul nu înseamnă doar cele trei zile, numite și ,,ale Căciunului sătul”!. Sărbătoarea are trei etape: cea de pregătire, postul (postul de bucate și postul de păcate) și toate celelalte acțiuni în care intră curățenia curții, a casei și a mormintelor, următoarea perioadă este cuprinsă între 23 decembrie (ajunul ajunului) și 31 ianuarie, iar ultima perioadă este între Anul Nou (numit și Crăciunul cel mic) și Bobotează.
Pregătirile pentru marea sărbătoare încep cu câteva săptămâni înainte, când feciorii din satele maramureșene se adună în cete şi merg la bătrânii satului să înveţe colindele strămoșești, Viflaimul şi Irodul. Până în seara de Ajun, fiecare trebuie să ştie exact ce are de făcut şi niciunul nu are voie să se abată de la ce a învățat.
O altă tradiţie, premergătoare Crăciunului este „Ignatul“. Tăierea porcului este un ritual la care participă întreaga familie, cu excepția celor miloși, tradiţiile și obiceiurile legate de această activitate fiind respectate cu sfințenie și perpetuate de la o generație la alta. Din porcul dolofan se vor pregăti cele mai gustoase bucate specifice acestei perioade: cârnați, călbași (caltaboși), tobă, jumări, slănina popricată și alte specialități, care se vor regăsi apoi pe masa înconjurată de colindători în Seara de Crăciun. De pe mesele gospodarilor nu vor lipsi nici coptăturile (pâinea, colacii, cocuții, pupezele, cozonacii și prăjiturile), zămurile (ciorbele sau supele), fripturile, coastele afumate sau nelipsitul curechi umplut/piroște (sarmalele), toate scăldate din belșug în horinca de poame sau în vinul casei.
În săptămâna Crăciunului, femeile îmbracă odăile cu cele mai frumoase țesături lucrate de mâna lor, prilej folosit de gospodine pentru a-și etala zestea lor sau a fetelor.
De asemenea, un alt obicei ritualic, care nu lipsește din gospodăriile maramureșene la Crăciun, este prepararea și coptul colacului/ stolnicul, care simbolizează soarele iar dospirea aluatului din care se face semnifică fertilitatea.
În ajunul de Crăciun, pomul (bradul) este împodobit, iar mesele sunt încărcate cu bucate alese în așteptarea colindătorilor. Sub fața de masă, într-un colț, se pun două coji de pâine, tărâțe, boabe de grâu și porumb, peste care se așterne un braț de fân pentru dobândirea bunăstării în gospodărie. Peste toate acestea se va pune fața de masă, iar deasupra se va așeza ,,stolnicul”, o pâine mare de formă rotundă, care se ,,împistrește,, (se ornează) cu semne/ simboluri făcute din aluat. Acesta va rămâne nemișcat în acel loc până în dimineața zilei de Anul Nou, când, va servi ritualurilor magice puse în practică de fetele nemăritate.
În Seara de Crăciun, după Sfânta Litie, toți membrii familiei se adună în jurul mesei și a bradului pentru a servi ,,Cina Crăciunului”. Reuniunea în jurul mesei de Crăciun este un bun prilej pentru un ospăț, acesta se face pentru asigurarea bunăstării, dar este și o formă de sacrificiu: al porcului din care s-au făcut cârnații și caltaboșii, precum și a bobului de grâu pentru a face pâinea și colacii.
Odată cu lăsarea serii, începe colindatul cetelor de coconi/ copii. Cu trăistuțele în gât, aceștia merg pe la case ca să anunțe marele eveniment, iar în schimbul colindei și a urăturilor primesc colăcuți, nuci, mere și dulciuri.
După miezul nopții încep a colinda feciorii și cei vârsnici, colinzi care dezvăluie întâmplările ce au avut loc în urmă cu peste două mii de ani în Betleem – Nașterea Pruncului Isus.
Tot în seara de Crăciun, se umblă cu Steaua, Irodul, Viflaimul. Este momentul în care măștile populare își primesc rolul cuvenit. Aceste obiceiuri vor continua până în ziua de Bobotează și includ: obiceiurile de belșug, de aflare a ursitului, de tălmăcire a semnelor vremii, toate unice în felul lor și încărcate cu semnificații vechi de când lumea.