Insula „Păcuiul lui Soare„ – Ruinele cetății bizantine „Vicina” - Ținutul misterios în care adevărul istoric se împletește cu legenda -

Insula „Păcuiul lui Soare” este o insulă cu o lungime de doar 6 kilometri localizată în Lunca Dunării, în apropierea localității Ostrov, la mică distanță de Dealul Dervent. Fiind un loc izolat, accesul se poate realiza doar cu ajutorul bărcilor localnicilor și, deși este un drum de doar 5 minute, peisajul este splendid. Insula este împărţită în două zone total distincte: partea de nord, unde se află o plajă cu nisip fin, care se continuă în apele Dunării, iar peisajul este întregit de o faună bogată, specifică Deltei și cealaltă parte a insulei care este inundabilă.
Insula are deja statut de rezervaţie arheologică deoarece găzduieşte, conform arheologilor, al doilea sit ca mărime şi potențial arheologic din ţară după Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Este vorba despre presupusa Cetate „Vicina”, o fortificaţie bizantină, construită în a doua jumătate a secolului al X-lea, după 971, în vremea stăpânirii Dobrogei de către Împăratul Ioan Tzimiskes. Această ipoteză este confirmată şi de mai multe hărți din arhivele Veneţiei şi Vaticanului.
Deşi iniţial un obiectiv militar – cel mai probabil o bază navală, după anul 1200 cetatea a devenit un port comercial extrem de dezvoltat. Cetatea de pe „Păcuiul lui Soare”, a fost părăsită timp de aproape 150 de ani (între 1060 şi 1200), din cauza frecventelor năvăliri barbare. Istoria s-a repetat în 1422, când aşezarea a fost părăsită din nou, în mod misterios, de către localnici, care cel mai probabil s-au refugiat din calea Imperiului Otoman. Specialiştii vorbesc de o istorie extrem de zbuciumată pentru cetate, care a fost dărâmată şi reconstruită din temelii de două ori. Durabilitatea zidurilor cetății a fost dată de o tehnică specială folosită în timpul construcției (după sistemul venețian unde edificiile masive erau aşezate pe stâlpi de stejar), denumită „substrucția de lemn”, ce a fost folosită datorită poziționării cetății pe un teren aluvionar. Zidurile erau clădite din blocuri de piatră fasonate, poarta de pe latura nordică având evidente influențe bizantine. Cercetările arheologice au început în anul 1957 sub coordonarea arheologului Petre Diaconu, când au fost descoperite primele ziduri, şi s-a constatat că se continuă şi sub apa Dunării. Pe latura estică se află un debarcader cu diguri și dane, având lățimea de 24 m și fiind mărginit de două turnuri rectangulare; o poartă largă de 4 metri; și o clădire cu absidă.
Cetatea “Vicina” dovedeşte de asemenea şi temeliile creştinismului românesc, reprezentând prima mitropolie ortodoxă, întemeiată în anul 1300, care a rezistat în acea perioadă amplei ofensive a catolicismului și care l-a dat pe Iachint, primul mitropolit al Ţării Româneşti.
Localizarea Cetății „Vicina” pe Insula „Păcuiul lui Soare” este încă subiectul unor aprige controverse, alte câteva judeţe disputându-şi “supremaţia” în problema Vicinei. Bazați pe documente medievale, istoricii sunt convinși că aici s-a aflat Cetatea „Vicina” însă, faptul că în urma săpăturilor nu s-a descoperit nicio inscripție în care să fie menționat vechiul nume al cetății, această identificare nu este încă sigură. Fie că oraşul genovezilor este sau nu la Păcui, această insulă îşi merită însă, cu prisosinţă, un loc de frunte în istoria Dobrogei medievale.
În prezent, se mai vede aproximativ 10-15% din cetate, deși în anii 50 era vizibilă în proporție de circa 25%. Acest lucru se datorează apei care o afectează din ce în ce mai mult, iar prin lucrările efectuate în timp pe Dunăre a fost accelerat procesul de eroziune.
De-a lungul veacurilor, nenumărate legende s-au țesut în jurul misterioaselor ziduri ivite, din când în când, din apele Dunării. Unele spun că acolo s-ar afla palatul din care domnește „Știma Apelor” mitologica stăpână a valurilor învolburate. Altele vorbesc despre „Samka Samodiva”, nume ce poate fi tradus ca Zâna cea Rea, un monstru cumplit care trage în adâncuri bărcile pescarilor pe care ghinionul i-a mânat să-i iasă în cale sau care pedepsește pe oricine a avut curajul să se plimbe noaptea printre ruine. Potrivit legendei, Samca aruncă cu sfere de foc, care după ce îl trăznesc pe muritor, se plimbă apoi ore bune pe malul insulei, până când se întorc înapoi la stăpâna lor.
Micuţa insulă, bogată în păduri naturale de luncă şi înconjurată de canale cu apă limpede, este destinaţia potrivită pentru o excursie de neuitat. Cei care aleg să-și petreacă ziua în acestă zonă a Dobrogei pot adăuga itinerariului și alte obiective turistice aflate în împrejurimile Ostrovului, cum ar fi Crama Ostrov, Lacul Bugeac, Rezervația Naturală Pădurea Esechioi, Mănăstirea Dervent, ruinele Cetății Durostorum de la Silistra și multe altele.





