Se spune că-n vremurile de demult, când magia însufleţea întreaga lume, făpturi miraculoase veneau adesea în grădina Pământului, să se desfete cu frumuseţea şi gingăşia florilor sale. Curioasă din fire, fiica cea mai mică a Soarelui, Raza cea mai răsfăţată şi mai neastâmpărată, a coborât şi ea pe Pământ să caute grădina minunată de la poalele cerului, care i-ar putea fura strălucirea. Nu mică i-a fost mirarea să găsească aici o comoară de nestemate, care mai de care mai strălucitoare şi mai parfumate. Văzând atâta frumuseţe în jur, Raza de soare se îmbună pe dată şi le promise florilor că se va întoarce în fiecare an să le aducă primăvara şi să le învăluie în căldura ei binefăcătoare.
Bietul ghiocel, strivit de trena grea a prinţesei, ascuns sub frunzele veştede, căzute din toamnă, a crezut că Raza de soare nici nu-l văzuse, dar ea l-a auzit plângând şi s-a întors să îl împace, promițându-i că el va fi, în fiecare an, vestitorul primăverii. De atunci, micuţul ghiocel răsare primul între flori şi anunţă sfârşitul iernii. El aduce bucurie şi speranţă în inima tuturor şi este cea mai iubită floare a primăverii.
În alaiul primăverii, după ghiocelul care înfruntă zăpada şi gerul, toporaşii vin să umple crângurile de parfum. Legenda spune că micuţele flori, încărcate de miresme dulci, s-au născut din dorul părinţilor unei fete măritate departe de casă. Violeta era singura lor comoară, cea mai frumoasă fată din sat, gingaşă ca o floare şi harnică precum albina. De cum se desprimăvăra şi Regele gheţurilor părăsea pământul, fecioarele din sat plecau în pădure după flori. Aşa a zărit-o regele pe Violeta şi inima sa îngheţată s-a topit pe loc. A cerut-o de soţie, să îi însenineze cu zâmbetul ei cald zilele mohorâte de iarnă din imperiul lui de gheaţă. Părinţii fetei s-au codit ce s-au codit, dar, de teamă că iarna va pune stăpânire pe satul lor, s-au învoit să îi dea mireasa. A plecat Violeta pentru totdeauna din casa părinţilor, dar s-a rugat de rege să le lase un dar de preţ, care să le amintească de ea în fiecare primăvară. În urma paşilor ei, au răsărit micuţele violete, delicate ca frumoasa fată şi cu parfum suav, ca sufletul ei curat.
Altă legendă spune că zeii măreţi din Olimp erau temuţi de muritori, căci răzbunarea lor era cruntă, iar darurile lor cereau întotdeauna un preţ prea mare pentru oamenii de rând. Narcis, fiul nimfei Niriope şi al râului Cephios, fusese înzestrat din naştere cu o frumuseţe fără seamăn. Intrigaţi de înfăţişarea fără cusur a tânărului, zeii invidioşi i-au hărăzit să fie iubit de toţi cei care îl întâlnesc şi să aibă viaţă lungă şi împlinită, numai să nu îşi privească niciodată chipul. Graţioasele nimfe suspinau după tânărul mândru, îl înconjurau cu flori şi cântece, dar Narcis rămânea nepăsător. Se spune chiar că frumoasa nimfă Echo s-a stins de durere, căci dragostea nu i-a fost împărtăşită. Văzând ce suflet rece are Narcis, Nemesis, zeiţa răzbunării, i-a îndrumat paşii spre un lac limpede, unde tânărul şi-a zărit întâia oară chipul angelic. S-a îndrăgostit de el însuşi şi s-a aruncat în apele lacului, să îl cuprindă în braţe pe tânărul care îi zâmbea din adâncuri. Nimfele s-au adunat pe malul apei şi, în amintirea lui, au făcut o vrajă să răsară cele mai frumoase flori din lume. Erau strălucitoare ca stelele şi îşi oglindeau petalele în undele lacului, iar nimfele le-au botezat narcise.
Și gingașele lăcrămioare au o frumoasă legendă, potrivit căreia, un rege a avut odată doi copii, un băiețel și o fetiță. Îi iubea pe amândoi atât de mult și nu exista nimic mai frumos pentru el decât să-i aibă alături zi de zi, la palatul sau. Din nefericire, când cei doi copiii au împlinit vârsta de 10 ani, o boală aprigă a atins majoritatea populației împărăției și fata regelui a murit. Sfâșiat de durere, prințul, care își iubea sora din tot sufletul, a fugit de la castel pentru a-și plânge durerea departe de toți. Lacrimile sale au început să se transforme în niste flori gingașe, mici și albe, cu un parfum unic și au primit numele de lăcrămioare.
Sperăm ca aceste legende ale florilor de primăvară să vă inspire și totodată să vă trezească dorința plimbărilor și a drumețiilor în natură, în minunatele destinații turistice din țara noastră. Unul dintre motivele care transformă primavara în anotimpul preferat al multora dintre noi, mai ales al doamnelor și domnișoarelor, este multitudinea florilor specifice acestei perioade. Viu colorate si plăpânde, fragilitatea lor ne duce mereu cu gândul la viața care renaște și la ființele dragi, amintindu-ne mereu că frumusețea stă în lucrurile simple.