Situată în comuna Zădăreni judeţul Arad, pe cursul inferior al râului Mureş, în vecinătatea Parcului Natural Lunca Mureşului, la o distanţă de 12 km de Municipiul Arad, mănăstirea este una din cele mai vechi aşezăminte monastice din ţară, cu viaţă monahală neîntreruptă.
Legenda spune că un taur pe nume “Hodoş”, din turma unui păstor, a scormonit cu coarnele într-o movilă de pământ, scoţând la suprafaţă o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, icoană care s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Pe locul unde a fost găsită icoana, credincioşii au ridicat o bisericuţă de lemn, în care au păstrat icoana, în jurul căreia a fost construită actuala mănăstire.
Drept dovadă, încă și astăzi se mai păstrează în biserica mănăstirii, capul taurului care a descoperit icoana, precum și Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni.
Prima atestare documentară datează din anul 1177, şi reprezintă o diplomă dată de regele Bela al III-lea, în care sunt menţionate proprietăţile mănăstirii Hodoş-Bodrog, şi vecinii săi din acele vremuri. Însă după părerea unor istorici locali, mănăstirea ar fi mult mai veche. Aceștia vorbesc despre existența unor „călugări greci”, ortodocși, la Hodoș-Bodrog, încă din sec. al XI-lea, pe vremea ducelui Ahtum.
Denumirea de Hodoș sub diverse derivatii ale acesteia a fost întâlnită și în alte documente care datează din anii: 1213, 1233, 1278, 1293. În anul 1446 se generalizează denumirea de Bodrog, iar din anul 1784, apar ambele denumiri împreună “Hodoș-Bodrog”.
Cercetările arheologice efectuate atestă faptul că actuala biserică a mănăstirii, construită în stilul triconc bizantin, din piatră și caramidă romana, datează din a doua jumătate a sec. al XIV-lea, fiind contemporană cu unele mănăstiri din Ţara Românească, precum Vodiţa, Tismana, Cozia, şi cu cea de la Prislop – Haţeg, cu care se aseamănă din punct de vedere arhitectonic.
În interior biserica este impodobită cu pictură „a fresco” ce datează din anul 1658, executată de către pictorul Nicodim Diaconul, fiind restaurată în perioada 1938-1940 de către pictorii At. Damian și C. Cenan, și în 2009-2010 de către Adriana Scarlatescu și Marius Oprea. Mobilierul și iconostasul au fost sculptate de către starețul Ieronim Balintoni, în anul 1940.
La exterior biserica este tencuită pe trei laturi, peretele de nord păstrându-se netencuit. Este decorată cu nișe exterioare, unele din ele fiind pictate „a fresco” de pictorul E. Profeta, în anul 1968.
La sfârșitul sec. al XIX-lea mai era vizibilă pe peretele de nord inscriptia „Hodoș – egumen Mihail 1523”, iar pe peretele de miazăzi, într-o firidă este menționat anul unei restaurări – 1776.
Actualul încadrament al ușilor este făcut în 1766, iar pe două pietre din exteriorul absidei drepte există urmatoarele inscriptii: „1742 Nicolae Ioanovici am scris aicia” si „Ioan Dragoevici pravoslavnic român”.
Din 1790 pâna în 1976 biserica a avut și un pridvor închis, ce a fost refăcut în 2000.
De-a lungul timpului au existat o serie de personalități care și-au adus aportul la dăinuirea acestui monument, printre care pot fi menționți: Sava Brancovici – 1607; Sofronie, episcop la Lipova și Gyula – 1651; Isaia Diacovici – 1690; Eugeniu de Savoya, care a acordat protecție mănăstirii în anul 1716; călugărul protopsalt Naum Rimniceanu – 1788; Nicolae Iorga – 1906, și mulți alții.
Dintre clădirile vechi se mai păstrează turnul clopotniței, clădirea stareției și o parte din zidul de incintă, pe latura de nord.
În sec. al XVIII-lea, aici își făceau ucenicia tinerii care doreau să ajungă preoți, printre aceștia remarcându-se magistrul Timotei de Hodoș – 1714, precum și arhimandriții Gheorghe și Vicențiu. Tot aici copiii țăranilor din satele învecinate au învățat scrisul și cititul.
În ultimii ani s-au făcut reparații la întregul complex mănăstiresc, s-a creat o nouă incintă, un turn clopotniță și o poartă de intrare. Mănăstirea posedă și o valoroasă colecție de artă veche bisericească, adăpostind în prezent un numar de 25 vietuitori.
Mănăstirea poartă hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, iar cu ocazia hramului mănăstirii, la 14 august şi în “Vinerea Mare”, se efectuează procesiunea „Drumul Crucii”, care atrage mii de credincioşi sosiţi din toate colţurile ţării şi chiar de peste hotare.