Mult mai puțin cunoscuți și vizitați în comparație cu regina Delta Dunării, în vecinătatea căreia se găsesc, Munţii Măcinului au o deosebită importanţă între munţii ţării, fiind cea mai veche formaţiune geologică din ţară, rest al cutărilor hercinico-kimerice și reprezentă o ”insulă” puternic erodată de roci metamorfice şi eruptive ce se ridică deasupra depozitelor loessoide pe platouri şi depozite aluvionare, având vârfurile în general mai puţin proeminente, însă versanţii sunt adesea stâncoşi şi abrupţi (Sfinxul dobrogean), local fiind acoperiţi de grohotişuri.
Vastul tezaur natural de care dispune – geologic, botanic, zoologic, peisagistic – este accesibil unei game largi de turişti interesaţi de drumeţii în natură, peisaje, flora, faună, studii şi documentare. Pe diferitele etaje de vegetaţie, între 7 şi 467 m – Vf. Ţuţuiatu, vom întâlni peisaje unice, de stepă la baza versanţilor, urmate de păduri cu gorun, mojdrean şi cărpiniţă, stejar pufos, ajungându-se la tufişuri pe culmi şi stâncării, apoi pajişti de stepă cu aspect de gol alpin.
Marea bogăţie de floră şi vegetaţie a Munţilor Măcin este reprezentată de aproape 1.900 specii de plante, reprezentând aproximativ 50% din Flora României, ce vegetează pe doar 0,05% din suprafaţa ţării, din care 72 specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile şi 27 specii sunt endemice pentru regiune.
Fauna Munţilor Măcin, mai puţin studiată, se caracterizează printr-o mare diversitate şi o importanţă deosebită, datorită prezenţei unor specii rare şi protejate, prin reglementările internaţionale. Acest paradis al biodiversităţii adună:181 specii de păsări (calea de migraţie Via Pontica), dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna; 47 de specii de mamifere; 1.436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi;11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni.
Munţii Măcinului ocupă zona centrală cea mai înaltă a Parcului Național Munţii Măcinului, unde se regăsesc trei zone de importanță internațională recunoscute ca situri protejate: Situl de Interes Conservativ (Directiva Habitate) – ROSCI0123 Munţii Măcinului, cu o suprafaţă de 18.564 ha.; Situl de Protecţie Avifunistică (Directiva Păsări) – ROSPA0073 Măcin-Niculiţel, cu o suprafaţă de 67.361 ha.; Aria de Protecţie Avifaunistică ROAIB080 Măcin-Niculiţel cu o suprafaţă de 97.093 ha (definit de BirdLife International).
La Centrul de Vizitare – Informare al Administrației Parcului Național Munții Măcinului, situat în comuna Greci din județul Tulcea, printr-un concept de interpretare – informare deosebit de interesant, iubitorii de natură și meșteșuguri tradiționale se pot bucura de prezența unor eșantioane din tezaurul acestor valori și pot obține informații prețioase asupra celor 18 trasee turistice, la pas (9 trasee), călare (1 treseu ecvestru) sau pe bicicletă (8 trasee de cicloturism), prin care vizitatorii pot admira peisajele unice și speciile rare, pe cale de dispariție, în multe zone ale lumii, dar bine reprezentate aici.
La coborârea de pe traseele bine marcate, unde este promovat turismul responsabil (peisagistic, științific, religios, ecvestru, cicloturism), ne întâmpină inestimabilele valori ale patrimoniului etno-cultural, al celor 14 etnii de la poalele Munților Hercinici, ce conviețuiesc în armonie de sute de ani, cetățile și mănăstirile din Dobrogea de Nord, cramele și casele memoriale, tradițiile și mesteșugurile locale, păstrate de secole cu sfințenie, care întregesc și completrează valoarea inestimabilă a acestui sanctuar de biodiversitate și unde oaspeții pot gusta din delicatesele comunităților locale, cum sunt plăcinta dobrogeană, sarailii, șuberek, pastramă și tochitură dobrogeană și pot simți aroma vestitelor vinuri dobrogene.