La 7 kilometri de comuna Giurgeni, județul Ialomița, se află ruinele singurului oraș medieval de pe teritoriul României peste care nu s-a suprapus nicio altă așezare modernă. Acest lucru a facilitat începând cu anul 1970 cercetarea arheologică a acestuia pe întreaga sa suprafață de aproape 80 de hectare. Săpăturile efectuate de-a lungul a 35 de ani au evidențiat patru biserici, trei necropole, peste 200 de locuințe, atelierele de flocărit, precum și portul (târgul era situat la vărsarea râului Ialomița în Dunăre, pe un curs vechi al râului, acum secat). Atât locuinţele, cât şi celelalte edificii, erau amplasate pe zonele înalte ale celor 12 grinduri despărţite de apele Ialomiţei care compuneau suprafaţa locuibilă a oraşului.
Deși unii cercetători consideră că orașul a fost întemeiat de Alexandru Basarab (1352-1364), acesta este atestat documentar prima dată pe vremea domniei lui Dan al II-lea, pe la 1431. Târgul de Floci își are originea numelui în latinescul ”floccus”, ce denumea, pe atunci, lâna proaspăt tăiată, neprelucrată, ce se comercializa în Evul Mediu prin acel punct de vamă.
Orașul a fost unul dintre cele mai înfloritoare târguri din Țara Românească, timp de mai multe secole, dar a cunoscut și perioade cumplite, când a fost ras de pe fața pământului de oastea lui Ștefan cel Mare sau de hoardele de tătari sau otomani. Cu toate că a fost un important centru comercial românesc din evul mediu, Târgul de Floci a rămas cunoscut în memoria istoricilor ca locul unde a văzut lumina zilei marele domnitor Mihai Viteazul, fiul Tudorei și al domnitorului Țării Românești, Pătrașcu cel Bun (1554-1557).
Născut în anul 1558, Mihai a rămas legat de Oraşul de Floci cel puţin până în anul 1582 când avea aproape 25 de ani, după care, conform unei inscripţii de la mănăstirea Tutana, judeţul Argeş, datată 10 septembrie 1582, apare pentru prima dată într-o dregătorie. Aşadar, Mihai Viteazul şi-a petrecut mai bine de jumătate din scurta sa viaţă (43 de ani) la Oraşul de Floci. Tinereţea lui este marcată de îndeletnicirile negustoreşti (comerţul cu vite şi giuvaeruri), voievodul dând dovadă de o abilitate înnăscută, justificată de mediul în care trăia.
Legăturile domnitorului cu oraşul s-au păstrat şi după urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti. În luna decembrie a anului 1594, cu ocazia declanşării războiului împotriva otomanilor, la Oraşul de Floci se aflau 300 de pedestraşi conduşi de Francisc Nagy, în sprijinul cărora Mihai Viteazul mai trimite un corp de 60 de călăreţi. Aceste forţe au reuşit să pună pe fugă o ceată de 2000 de turci care veniseră asupra târgului.
Pe aici au trecut, pe lângă Mihai Viteazul, și Ștefan cel Mare, Matei Basarab, probabil Constantin Brâncoveanu, fiecare lăsând „amprente”. Una dintre acestea ar fi „Crucea Înaltă” ridicată de locuitorii orașului la 23 septembrie 1635 cu ocazia venirii în zonă a domnitorului Matei Basarab împreună cu doamna Elena. Aceasta a fost readusă în anul 2014 în incinta parcului arheologic după ce a fost mutată din vatra Oraşului de Floci la sfârşitul secolului al XIX-lea sau în primul deceniu al secolului al XX-lea de către un primar de la Gura Ialomiţei pentru a înfrumuseţa moşia localităţii.
Baza de Cercetare și Expunere Muzeală Orașul de Floci a fost inaugurată ca secție a Muzeului Județean Ialomița la 29 octombrie 2009 și este compusă din construcția propriu-zisă și parcul arheologic din jurul acesteia. În incinta bazei poate fi vizitată o deosebită expoziție de sit în cadrul căreia vizitatorilor le sunt oferite informații cu privire la prima atestare documentară a orașului împreună cu planuri și imagini ale construcțiilor medievale puse în evidență de cercetarea arheologică: locuințe, biserici, ateliere etc. Obiectele din vitrinele expoziționale—fragmente de vase, cahle, unelte finite sau în curs de prelucrare etc.—ilustrează principalele activități desfășurate de comunitatea umană de la Orașul de Floci: pescuitul, oieritul, negoțul, meșteșugurile, agricultura. În parcul arheologic pot fi observate vestigiile restaurate ale mai multor monumente: biserica nr. 1, biserica nr. 2, edificiul cu contraforturi, casa cu fundație de piatră și un atelier de prelucrare a osului, monumente datate în perioada secolelor XIV–XVII.Tot aici se desfășoară și Festivalul-concurs de tradiție culinară ialomițeană „La Casa Tudorii“.
Foto credit: Muzeul Județean Ialomița și CNIPT Slobozia