Sfintele Sărbători de Paște marchează ,,Ziua Învierii Domnului”, cănd se bucură toată creatura, se bucură cerul şi pământul, pentru că prin ,,Înviere” a fost biruită moartea.
Maramureşul este locul în care tradiţiile de Paşte sunt neschimbate de sute de ani, oamenii evitând ca negura timpului să se aşeze peste moştenirea lor. Acestea sunt simple, iar locuitorii acestor meleaguri binecuvântate de Dumnezeu îşi împart timpul între lucrul casei şi rugăciune, ținând cu strictețe tot postul.
În Săptămâna Patimilor, bisericile sunt pline de credincioşi, care, lasă treburile gospodărești deoparte ca să asculte deniile şi să îşi cureţe sufletul înainte de Învierea Domnului.
În Joia Mare se împistresc (vopsesc) ouăle roșii folosind coji de ceapă și alte plante, acestea fiind asociate cu jertfa și sângele Mântuitorului și cu gândul că atât timp cât vor fi înroșite ouăle, răul va fi ținut departe de casă. Până în această zi, femeile sunt gata cu toată curățenia de primăvară a caselor, iar hainele lucrate încă din iarnă sunt pregătite pentru marea sărbătoare pentru toți membri familiei.
Tradițiile de Paști sunt foarte multe în Maramureș și se leagă nu doar de vopsirea ouălor, ci și de ciocnitul lor și superstițiile despre acestea precum și de bucatele specifice care se pregătesc în fiecare gospodărie la Sărbătorile Pascale, cum ar fi de exemplu pasca și mielul. Un alt obicei specific acestei zile este cel de a se oferi pomană pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă.
În Vinerea Mare, se ţine post negru, nu se mănâncă şi nu se bea apă până la asfințitul soarelui. În această zi și de altfel în tot postul Paștelui este interzis jocul (dansul), existând chiar şi o strigătură referitoare la asta, «Cine joacă în Postul Mare, joace-i dracu pe spinare!».
În Sâmbăta Mare se sacrifică mielul care este asociat cu Isus Hristos cel răstignit, care a fost pedepsit fără vină. Din miel gospodinele prepară bucatele pentru marea sărbătoare, cum ar fi: drobul sau mielul umplut, zama (ciorba) de miel cu măcriș, friptura de miel la cuptor, asezonate din belșug cu garnituri după preferințele fiecăruia și salată de sfeclă roșie cu hrean, toate gătate după rețete ancestrale și scăldate în horincă și vin roșu. De pe masă nu vor lipsi nici șunca fiartă, slănina afumată, cârnațul de porc făcut de gazdă încă din iarnă, sarmalele, cozonacii și prăjiturile.
Și, credem că nu există Paște dacă nu avem și Pască! Plămădită după rânduială, cu trudă și mult drag, din făina cea mai bună, drojdie, brânză ouă și arome, gospodina face pasca pentru marea sărbătoare în formă rotundă, ducându-ne cu gândul la simbolul soarelui. Pe margine este ornată cu împletituri de aluat iar în mijloc cu o cruce.
Tot în această zi, la miezul nopții, maramureșenii merg la biserică pentru a asista la slujba Învierii Domnului, apoi iau Lumina Sfântă, o duc în cimitir la cei plecați în cealaltă lume și acasă, pentru a-și binecuvânta și proteja gospodăria.
Duminica de Paşte sau prima zi de Paşte este o zi extrem de importantă pentru întreaga comunitate. În această zi, încă foarte de dimineaţă întreaga familie se trezește pentru a merge la biserică, la sfințitul bucatelor, nu înainte de a se spăla pe față cu apă neîncepută, în care se pune un ou roșu și un bănuț de argint, pentru a fi curați ca argintul, roșii în obraji ca oul și sănătoși tot anul.
Fiecare familie pregătește din timp desagii sau coşurile în care se pun bucatele de Paşte. Spre exemplu există sate în judeţul Maramureş unde bărbaţii sunt cei care duc la sfinţit bucatele care se vor servi în prima zi de Paşte. La sfârşit este chiar o competiție între bărbaţi, care din ei va ajunge mai repede acasă, în ideea că acesta va fi cel mai norocos în acel an.
La masa de Paște, primul ou trebuie să fie ciocnit de către cel care este considerat capul familiei. Acesta poate fi cel mai bătrân om din familie, tatăl sau cea mai bătrână femeie din familie, asta dacă nu există un bărbat. Se salută cu ,,Hristos a Înviat!” și se răspunde ,,Adevărat a Înviat”. Acest salut este rostit de către toți membrii comunității și în afara locuinței până la Rusalii. De asemenea, în unele zone ale Maramureșului există obiceiul ca din primul ou ciocnit să mănânce toată familia pentru a fi mereu împreună.
În prima zi de Paște trebuie să stăm acasă, este o zi care se petrece doar în familie. Din a doua zi de Paște, se poate merge în vizită, iar în unele locuri se umblă cu ciocota (concurs de ciocnit-spart ouă) și udatul (stropitul fetelor și nu numai).
În aceste zile de sărbătoare trebuie să fim buni, iertători, să ne ne gândim numai la lucruri frumoase și la cei plecați dintre noi, pentru că în aceste zile cerul este deschis şi Dumnezeu ne vede bunătatea din sufletele noastre.
Pentru a afla toate obiceiurile și tradițiile Pascale din acest minunat colț de țară, vă poftim în Maramureș, la o casă de maramureșeni, unde căldura sufletească și bucuria de a le fi oaspete vă vor copleși, iar dorința revederii va învia înainte de a pleca de pe aceste meleaguri.
,,HRISTOS A ÎNVIAT!”