Palatul Ateneului Român – acest edificiu-simbol al culturii naționale, construit în plin centrul Bucureștilor – a fost ridicat în urmă cu mai bine de 130 de ani (lucrarea de construcție a durat între 1886-1888) și a devenit exponentul arhitectonic și spiritual nu doar al unui oraș, al unei Capitale, ci al unei întregi națiuni. Atrage atenția oricărui vizitator care străbate pe jos centrul Bucureștiului, stârnește admirația prin arhitectură, echilibru, te lasă fără aer când îi admiri și respiri în interiorul somptuos.
Clădirea este precedată de un peristil, sprijinit pe șase coloane ionice. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I, Vasile Lupu și Matei Basarab. Construcția se termină cu o cupolă bogat decorată.
În interior, sala de concerte are 600 de locuri la partere și 52 de loji. Deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena, se desfășoară o frescă lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, operă a pictorului Costin Petrescu. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României:
- Împăratul Traian intră în Dacia
- Legionarii romani colonizează Dacia
- Formarea poporului daco-roman
- Straja romană
- Invazia barbarilor
- Începuturile poporului român
- Statornicirea
- Descălecarea
- Statul militar
- Statul administrativ — împărțirea dregătoriilor
- Cruciada romînească
- Ștefan cel Mare
- Epoca de pace și credință
- Mihai Viteazul
- Începuturile culturii românești
- Horia, Cloșca și Crișan
- 1821 — Revolta lui Tudor Vladimirescu
- Anul 1848 în Transilvania
- Anul 1848 în Principate
- Al.I. Cuza
- Anul 1859 — Unirea Principatelor
- Carol I — Războiul de Independență
- Războiul întregirii naționale 1916-1918
- Ferdinand I Întregitorul
- Epoca de consolidare
Dintre cele 25 de scene, ultima are o istorie cu totul aparte, mai cu seamă că astăzi ea nici nu mai există în forma iniţială. La momentul inaugurării frescei, pictorul Costin Petrescu descria astfel scena: „Epopeea naţională se încheie cu un tablou final, care înfăţişează în mod simbolic îndatoririle generaţiunii noastre de azi. Pe un fond de oraş modern cu atributele muncii obşteşti şi ale puterii armate, Carol II, Regele Culturii, însoţit de Augustul său fiu Marele Voevod Mihai, coboară treptele unui edificiu în mijlocul poporului chemat de astă dată să întărească Marea Moștenire prin puternică pregătire culturală”.
Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare naţională şi universală.
Templu al artei şi culturii româneşti, Ateneul Român rămâne, nu doar o clădire de patrimoniu universal, reprezentativă ca arhitectură pentru România şi Balcani (cu trimitere la antichitatea grecească), ci şi un simbol de tradiţie spirituală a unui popor.