Dobrogea de Nord, acest tărâm binecuvântat de Dumnezeu, întâmpină vizitatorii cu neasemuite frumușeți, mirifica Deltă a Dunării, sanctuarul de biodiversitate din Munții Măcinului, dealuri, munți, câmpii, printre ele regăsindu-se, într-u binecuvântarea și slava Domnului și ”Triunghiul Mânăstirilor Nord-Dobrogene”, așezate în peisaje de vis, de un inedit și pitoresc aparte, unde enoriașii, deopotrivă cu pelerinii și călătorii de pretutindeni, găsesc un moment de liniște și binecucântare.
Căutarea experienței divine, împreună cu nevoia de cunoaștere și de plăcere estetică, poate fi împărtășită de vizitatori, în locurile binecuvântate de Dumnezeu, unde găsim mânăstirile nord-dobrogene: Cocoș, Celic-Dere și Saon.
Cu o istorie veche, plină de neprevăzut, ce i se dezvăluie fiecărui vizitator, sunt cele mai cunoscute și apreciate mânăstiri din această regiune a țării, ce impresionează prin arhitectura lăcașelor, designul peisagistic, viața monahală, gospodăriile și peisajele din jurul acestora.
Monumentul istoric, Mânăstirea Cocoș, este situat, la aproximativ 35 de kilometri vest de orașul Tulcea și la 6 kilometri de localitatea Niculițel, vestită pentru vinurile sale, dar și pentru existența pe teritoriul acesteia a Basilicii Paleocreștine, descoperită în 1971, când săpăturile arheologice au adus la lumina o criptă care adăpostea moaștele a patru sfinți mucenici, primele descoperite pe teritoriul țării noastre. Aceștia sunt creștinii martiri din secolele III-IV: Zoticos, Attalos, Kamasis și Philippos, ale căror moaște au fost depuse în patru racle, la Mânăstirea Cocoș.
Mânăstirea este așezată într-un loc retras, la poalele unui deal învăluit în mireasma pădurilor de tei, extrem de bine reprezentate în zonă. Odată, demult, de pe acest deal s-a auzit într-o noapte cântecul unui cocoș sălbatic însoțit de o bătaie de toacă. Calugării spun ca acest cântec se mai aude și astăzi, uneori. Mânăstirea este condusă de o obște de călugări, având drept hramuri Pogorârea Sfântului Duh (biserica mare) și Sfântul Ierarh Nicolae (paraclisul). Biserica cea mare a Mânăstirii Cocoș este singura din România, poate chiar și din Europa, al cărui interior este pictat total cu mozaic pe fond din aur de 24 de karate, iar clopotnița masivă și monumentală contruită între 1862 și 1884, sunt elementele care impresionează în mod deosebit.
Mânăstirea Celic Dere situată la 30 km de municipiul Tulcea, între satele Poșta și Telița, pe valea Cilicului, reprezintă unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră. A fost construită către mijlocul secolului al XIX-lea ca mânăstire de măici. Mănăstirea are aspectul unui sat cu gospodării împrăștiate, în care se remarcă în mod deosebit casa stăreţiei și casa ce adăposteşte muzeul de artă ecleziastică, organizat în fostul atelier de pictură religioasă şi de ţesut covoare, care deţine un important tezaur de obiecte de cult, între care peste 50 de exemplare de carte veche românească, manuscrise și tipărituri din perioada secolelor XVII-XIX, icoana Maicii Domnului din 1600; Biblia de la București a lui Șerban Cantacuzino din 1688; 27 de documente în limbile turcă, persană și arabă. În curtea mânăstirii, care este plină de flori, poate fi admirată o moară de vânt, considerată monument de arhitectură.
Mănăstirea Saon situată la 11 km depărtare de Tulcea este, de asemenea, ca și Mânăstirile Cocoș și Celic-Dere, pe lista monumentelor istorice, a luat ființă în anul 1846, sub stăpânirea otomană, când un grup de călugări au plecat de la Mânăstirea Celi-Dere. Schitul, numit Saon, așezat într-o zonă pitorească, extrem de frumoasă, a devenit de sine stătător abia după ce partea de nord a Dobrogei devine parte a României. Împresionează în mod special prin vechea Biserica de lemn, cu a arhitectură tipică acestor meleaguri, ce are hramul „Înălțarea Domnului”. Nici o altă mânăstire nu se bucură de un peisaj atât de frumos și interesant, datorat așezării pe marginea apelor din proximitatea Deltei Dunării și care o face unică prin acest inspirat amplasament, în fața căreia se întind hectare de viță de vie, unde se produce un veritabil vin mânăstiresc, specific zonei vitivinicole a Podgoriei Sarica-Niculițel.