Page 3 - Biserici UNESCO Romania

CUVÂNT ÎNAINTE

Lista Patrimoniului Mondial UNESCO scoate în evidență diversitatea şi bogăţia
moştenirilor culturale şi naturale de pe întreg mapamondul. Din această listă fac parte și

24 de biserici, răsfirate pe tot cuprinsul României, care ies în evidență prin frumusețea,
unicitatea și particularitățile lor, elemente definitorii ale caracterului multietnic și multicul-
turalității de pe teritoriul țării noastre. Pentru România, o ţară cu multe încercări de-a
lungul secolelor, cu influențe majore asupra patrimoniului cultural, bisericile au fost şi

rămân sprijin, atât în momente de bucurie cât și de tristețe, iar celor care de-a lungul
vremii le-au vizitat, liniște sufletească și încântare datorită frumuseții și măreției lor.
În Bucovina, datorită frumuseții, unicității și calității frescelor interioare și exterio-

are ale bisericilor pictate, adevărate capodopere de artă, unice în lume prin arhitectura
lor ce caracterizează epoca de glorie a Moldovei din secolele al XV-lea și al XVI-lea, sub
domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504), au primit recunoaștere internațională de la cele
mai importante autorităţi ale lumii în domeniul culturii, UNESCO incluzând 8 dintre aces-

tea în Lista Patrimoniului Mondial.
De asemenea şi istoria Maramureşului este strâns legată de frumoasele biserici
de lemn, construite cu măiestrie de meșterii locali, din lemnul care le-a fost cel mai de

nădejde prieten și confident. Acestea au rămas falnice și trainice în ciuda tuturor intem-
periilor de-a lungul secolelor, fiind puntea de legătură între oameni și Dumnezeu. Şi de
aici, UNESCO a inclus 8 dintre acestea în Lista Patrimoniului Mondial.

Un simbol dominant al regiunii Olteniei este Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea
Horezu, care a primit recunoaştere internaţională de la UNESCO în anul 1993, fiind cea
mai de seamă ctitorie a Domnului martir Constantin Brâncoveanu, o capodoperă a artei,

arhitecturii, sculpturii şi picturii din întreaga arie monastică a Sud-Estului european.
Bisericile fortificate transilvane sunt specifice satelor săsești și secuiești situate în
sud-estul Transilvaniei. Cele aproximativ 300 de edificii existente în trecut, au avut
pentru mai mult de cinci secole, atât un rol religios, cât și unul militar. Astăzi, aproximativ

150 de edificii, care au dăinuit peste secole în Transilvania, formează unul dintre cele
mai dense și bine păstrate sisteme de fortificații medievale de pe continentul european,
iar 7 dintre acestea au căpătat recunoașterea UNESCO.

3