Page 48 - Obiceiuri si Traditii Pascale

Obiceiuri în Bistrița - Năsăud
Ob icei uri î n Bi stri ța - Năsăud
În unele zone din Bistriţa - Năsăud, de Paşte, ouăle sunt vospite cu coji de ceapă, apoi împodobite cu
mărgele care le oferă un farmec aparte. În ziua de Paşte există obiceiul, la copii mai ales, să "ciocănească"
ouăle cu banul, iar tradiţia spune că învingătorul va avea o viaţă îmbelşugată.
În Bistriţa-Năsăud, ouăle sunt vopsite în Vinerea Mare. La ţară, mai ales, ouăle crude sunt învelite într-o
bucată de ciorap cu o frunză de trifoi, talpa-gâştei, păpădie sau alte plante şi introduse într-o fiertură de coji
de ceapă roşie. Odată fierte, ele au şi decoraţiuni rezultate din urmele pe care le lasă frunzele pe coajă.
În satul Salva, de lângă Năsăud, în care locuiesc multe femei ce confecţionează costume populare cusute
cu mărgele, există obiceiul ca, după ce au fost înroşite, ouăle să fie învelite într-o zale de mărgele care le
oferă protecţie şi un farmec aparte. Procedura este una destul de complicată, întrucât se ia fiecare mărgea
şi se coase pe un şnur care împrejmuieşte oul ca o armură.
În Sâmbăta Mare, în Bistriţa - Năsăud, gospodinele fac în cuptor pască dulce şi sărată, dar şi cozonac.
Pasca sărată este făcută în special în satele în care trăiesc etnici maghiari şi germani, reţeta fiind luată de la
aceştia, iar cea dulce în zona de nord a judeţului, în satele învecinate cu Bucovina. Pasca sărată este mâncată
ca aperitiv, iar cea dulce ca desert.
În noaptea de Înviere, oamenii duc la biserică un coş cu ouă roşii, pască şi slănină, pentru ca bucatele să
fie sfinţite de preot. În ziua de Paşte, mulţi merg la biserică îmbrăcaţi în costume populare care au cel puţin
un obiect vestimentar nou.
Tot în prima zi de Paşte, de dimineaţă, în satele de pe Valea Bârgăului şi de pe Valea Sălăuţei, copiii merg
din casă în casă să le ureze oamenilor sărbători fericite şi să vestească Învierea Domnului. Obiceiul se numeşte
„În pciez” şi reprezintă o întrecere între copii, care să adune cât mai multe ouă vopsite.
În după-amiaza zilei de Paşte, copiii, mai ales, se adună în curtea bisericii, după Vecernie, să
„ciocănească” ouăle cu banul, miza jocului fiind atât oul care poate fi câştigat de cel care îl nimereşte cu
moneda, cât şi monedele puse în joc.
Obiceiul este foarte vechi şi practicat în mai multe sate din judeţ.
Copiii aşază pe pământ câte un ou roşu, iar de la un metru distanţă aruncă bani spre el. Cel care
reuşeşte să înfigă banul în ou, primeşte atât oul, cât şi restul monedelor. Tradiţia spune că învingătorul va
avea o viaţă îmbelşugată.
În a doua zi de Paşte, fetele din Bistriţa - Năsăud sunt stropite cu parfum, obicei preluat de la germani
şi maghiari. La ţară, fetele erau udate cu găleţi pline cu apă, însă în timp, s-a renunţat la această practică în
favoarea parfumului sau a apei de colonie, obicei care se practică şi la oraş.
„Udătorii” îşi aleg cu grijă fetele pe care le stropesc cu parfum. De regulă, merg la casele celor pe care
le simpatizează şi se străduiesc să le impresioneze cu un parfum frumos mirositor. Se mai întâmplă însă ca, în
glumă, în sticluţe de parfum să fie pusă doar apă, pe care udătorii o toarnă cu generozitate pe câte o fată ca
să se amuze de reacţia ei, speriată că va trebui să-şi schimbe hainele din cauza mirosului puternic.
Obiceiul udatului este unul cât se poate de amuzant şi, de regulă, se încheie cu câte o petrecere pe la casa
fetelor cu mulţi udători sau admiratori.
Tot în a doua zi de Paşte, în satul Mocod din Bistriţa - Năsăud are loc Sărbătoarea Crailor, un obicei de
alegere a celor mai harnici doi flăcăi din localitate, care sunt numiţi „crai” şi care au dreptul să îi pedep-
sească pe alţi doi feciori leneşi. Acest obicei de primăvară, vechi de pe la 1600, după cum spun localnicii, îşi
are rădăcinile din perioada în care satele grănicereşti îşi alegeau conducătorii şi este un elogiu adus celor mai
harnici tineri din sat.
După aplicarea pedepsei, fiecare „păcătos” care a fost purtat pe brate în jurul bisericii şi bătut la tălpi
cu bricele în fiecare colţ al lăcașului, mulțumește craiului pentru dreapta judecată, promiţând, totodată, că
se va îndrepta. După încă o repriză de cântec, joc şi voie bună, toată lumea se îndreaptă spre râul Someş,
pentru „spălarea de păcate” şi pentru prosperitate.